Un alt subiect care rămâne fără răspuns în cadrul teoriei evoluţioniste se referă la calităţile excelente de percepţie ale urechii şi ale ochiului. Înainte de a trece la studiul ochiului în sine, haideţi să răspundem pe scurt la întrebarea: „Cum anume vedem?“ Razele de lumină ce provin de la un obiect cad pe retina ochiului. De aici, aceste raze de lumină sunt transmise sub forma unor semnale electrice de către celule şi ajung la o zonă de dimensiuni mici din partea din spate a creierului, numită centrul vederii. După o serie de procese, aceste semnale electrice sunt percepute de acest centru de pe creier sub forma unei imagini. Iar acum, având acest suport tehnic, haideţi să ne gândim puţin.
Creierul este izolat de lumină. Aceasta înseamnă că în interiorul creierului este întuneric total, iar lumina nu ajunge la locaţia unde este situat creierul. Locul denumit centrul vederii este un loc complet întunecat, unde lumina nu ajunge niciodată; ar putea să fie chiar cel mai întunecat loc pe care l-aţi cunoscut vreodată. Cu toate acestea, în această beznă neagră se observă o lume strălucitoare, luminoasă.
Imaginea formată înăuntrul ochiului este atât de clară şi de distinctă, încât nici chiar tehnologia secolului al XX-lea nu a fost capabilă să o obţină. Spre exemplu, uitaţi-vă la cartea pe care o citiţi, la mâinile care o ţin, apoi ridicaţi privirea şi priviţi în jur. Aţi mai văzut o asemenea imagine clară şi distinctă în orice alt loc? Nici chiar cel mai performant ecran de televiziune produs de cel mai mare producător de televizoare din lume nu vă poate oferi o asemenea imagine clară. Aceasta este o imagine tridimensională, color şi extrem de clară. Vreme de mai bine de 100 de ani, mii de ingineri au încercat să atingă această claritate a imaginii. Au fost construite fabrici, s-au descoperit noi idei, s-a efectuat foarte multă cercetare, s-au făcut planuri şi proiecte, toate pentru a atinge acest deziderat. Şi din nou, uitaţi-vă la ecranul televizorului şi la cartea pe care o ţineţi în mână. Veţi observa că există o foarte mare diferenţă de claritate şi precizie. Mai mult decât atât, ecranul televizorului vă arată doar imagini bidimensionale, în schimb, cu ochii voştri puteţi avea o perspectivă tridimensională, care să prezinte şi adâncime. Atunci când priviţi cu atenţie, puteţi chiar să
observaţi că imaginea de pe ecranul televizorului este uşor neclară.
Dar aceasta, o întâlniţi oare şi la ochii voştri? Cu siguranţă nu.
Vreme de mulţi ani, zeci de mii de ingineri au încercat să construiască un televizor tridimensional şi să atingă claritatea vederii ochiului. Şi, deşi s-a construit un sistem de televiziune tridimensional, acesta nu se poate vedea fără a folosi nişte ochelari speciali; mai mult decât atât, aceasta este o tridimensionalitate artificială. Imaginea de fundal este mai neclară, iar imaginea din faţă are aparenţa unui montaj pe hârtie. Nu s-a reuşit niciodată producerea unei imagini clare
şi bine conturate precum cea a ochiului. Atât în cazul aparatelor foto, cât şi în cazul televiziunii, există o mare diferenţă în ceea ce priveşte calitatea imaginii.
Evoluţioniştii susţin că mecanismul care produce această imagine clară şi bine conturată s-a format accidental. Acum, dacă cineva v-ar spune că televizorul din camera voastră s-a format accidental, şi că toţi atomii săi constituenţi s-au grupat pur şi simplu formând acest aparat ce produce această imagine, ce aţi crede? Cum anume pot să facă aceşti atomi ceea ce mii de oameni nu sunt capabili?
Timp de aproape un secol, zeci de mii de ingineri au studiat şi s-au străduit în laboratoare cu tehnologie performantă şi în mari complexe industriale, folosind cele mai sofisticate aparate, şi cu toate acestea tot ceea ce ei au reuşit să realizeze a fost tehnologia vizuală din zilele noastre.
Dacă un asemenea aparat, care produce o imagine mai primitivă decât cea a ochiului, nu s-a putut forma accidental, este mai mult decât evident că ochiul şi imaginea percepută de ochi nu putea nici ea să se formeze accidental. Căci ochiul necesită un proiect mult mai detaliat şi mai miraculos, şi de asemenea şi Creaţia, comparativ cu proiectul unui televizor. Proiectul şi Creaţia unei imagini atât de clare şi de bine definite îi aparţine lui Dumnezeu, Cel care are putere asupra tuturor lucrurilor.
Aceeaşi situaţie apare şi în cazul urechii. Urechea externă preia sunetele disponibile prin intermediul pavilionului urechii şi le direcţionează spre urechea mijlocie; apoi, urechea mijlocie transmite vibraţiile sonore, intensificându-le; urechea internă trimite aceste vibraţii creierului, traducându-le în semnale electrice. Şi, la fel ca în cazul ochiului, actul de a auzi se finalizează în centrul auzului, situat pe creier.
O situaţie similară cu cea a ochiului este adevărată şi în cazul urechii. Şi anume, creierul este izolat de sunet la fel cum este izolat şi de lumină. Prin urmare, nu contează cât de mult zgomot este afară, în interiorul creierului este o tăcere deplină. Cu toate acestea, creierul este capabil să perceapă cele mai fine sunete. În creierul vostru, care este izolat fonic, puteţi auzi simfoniile interpretate de o anumită orchestră, şi de asemenea zgomotele dintr-un loc aglomerat. Cu toate acestea, dacă la un anumit moment s-ar putea măsura nivelul sunetului din creierul vostru, aţi putea să vedeţi că acolo domneşte o linişte deplină.
Haideţi acum să comparăm din nou calitatea superioară şi tehnologia avansată ce este prezentă la nivelul urechii şi al creierului, cu tehnologia produsă de fiinţele umane. La fel ca în cazul imaginii, s-au cheltuit zeci de ani de eforturi în încercarea de a crea şi a reproduce un sunet cât mai fidel faţă de cel original. Rezultatul acestor eforturi sunt aparatele de înregistrare, sistemele de înaltă fidelitate şi sistemele de detecţie a sunetelor. În ciuda tuturor acestor tehnologii şi a miilor de ingineri şi de experţi care au lucrat în acest scop, nu s-a putut obţine niciun sunet care să aibă aceeaşi claritate şi distincţie precum cel perceput de ureche. Gândiţi-vă la cele mai performante sisteme Hi-Fi produse de cele mai mari companii din industria muzicii. Chiar şi în cazul acestor aparate, atunci când se înregistrează, o parte din sunetul iniţial se pierde; de asemenea, atunci când porniţi o aparatură Hi-Fi, întotdeauna se aude un fâşâit înainte ca muzica propriu-zisă să înceapă. Cu toate acestea, sunetele percepute cu ajutorul tehnologiei trupului uman sunt extrem de clare şi de distincte. O ureche umană nu percepe niciodată sunetul însoţit de un fâşâit adiţional sau de paraziţi atmosferici, aşa cum se petrece în cazul aparaturii Hi-Fi; urechea percepe sunetul exact aşa cum este el, clar şi distinct. Şi aşa au stat lucrurile încă din ziua în care omul a fost creat.
Pe scurt, tehnologia din trupul nostru este cu mult superioară tehnologiei produse de om prin folosirea informaţiei acumulate, a experienţei şi a oportunităţilor. Nimeni nu ar afirma vreodată că un sistem Hi-Fi sau un aparat foto a apărut accidental. Şi atunci, cum se poate afirma că tehnologiile care există în organismul uman, şi care sunt superioare celor inventate de om, ar fi putut apărea drept rezultat al unui şir de întâmplări denumite evoluţie?
Este evident că ochiul, urechea şi chiar şi alte părţi ale trupului uman sunt produsul unei Creaţii superioare. Şi acestea sunt indicaţii extrem de precise ale Creaţiei unice şi fără egal a lui Dumnezeu, a cunoaşterii şi puterii Sale eterne.
Motivul pentru care am menţionat aici exemplele legate de simţul văzului şi al auzului este incapacitatea evoluţioniştilor de a înţelege evidenţa Creaţiei, deşi este atât de limpede. Dacă, într-o bună zi, îi veţi cere unui evoluţionist să vă explice cum anume a putut să apară accidental o asemenea structură excelentă precum cea a ochiului şi a urechii, veţi vedea că el nu va fi capabil să vă dea nicio replică rezonabilă sau logică. Chiar şi Darwin, în scrisoarea sa către Asa Gray, din 3 aprilie 1860 scria că „simplul gând la ochi îi dădea frisoane“, confesându-se asupra disperării evoluţioniştilor în faţa extraordinarei Creaţii a organismelor vii.
Articol preluat de pe Facebook, grupul Ateismul religia ignoranței.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu